Zilele trecute am avut o surpriză plăcută în timp ce vorbeam cu unul din cumpărătorii noștri. Am găsit o persoană ce a dat Bucureștiul pe Sibiu, și ce consideră apartamentul o investiție “pentru pensie”.

Ne-a rugat să nu-i dăm numele adevărat, așadar vom folosi un nume fals, acesta fiind ”Ion Petrescu”.

Domnul Petrescu s-a hotărât într-o zi să renunțe la nebunia marelui oraș și să se mute în Sibiu, ca să se bucure de viața liniștită și plăcută din Sibiu.

WOLF: Prezentați-vă, vă rog...cât se poate. Cine sunteți și ce faceți?

Ion Petrescu: Întrebare grea. Mă numesc Ion Petrescu, am aproape 40 de ani sunt căsătorit de câțiva ani. Am lucrat ca agent de vânzări pentru mai multe companii din București și am o diplomă în Administrarea Afacerilor. Soția mea era...este încă redactor la o publicație din București. Cam asta este familia Petrescu, asta și Mimsy, pisica noastră care vine peste tot cu noi.

W: Îmi cer scuze dacă este foarte directă întrebarea, dar de ce ar da cineva Bucureștiul pentru Sibiu?

IP: Totul a început atunci când au murit ai mei, acum vreo doi ani. Mai întâi s-a dus mama și apoi și tata. Sărmanii au prins un singur an de pensie. Eh, probabil așa a fost să fie.

Aveau un apartament 3 camere în zonă Berceni foarte bine-îngrijit și spațios, dar fără ei nu producea nimic. Acum câteva luni am decis să-l vând.

Nu știu dacă am avut noroc, sau l-am dat eu prea ieftin, ideea este că am reușit să-l vând destul de repede și fără prea mare efort, în pofida tuturor problemelor de pe piață.

Obișnuiam să ne facem vacanțele în zona Sibiului și ne-am făcut suficienți prieteni prin părțile astea, așa că, după ce am vorbit și cu soția, ne-am decis să vindem tot și să ne mutăm în Sibiu.

Dacă am făcut bine sau nu, asta rămâne de făcut.

W: Care au fost primii pași făcuți pentru această schimbare de peisaj?

IP: Nu știu dacă au fost pași. Cred, mai degrabă, că a fost un adevărat maraton.

Ne-am plătit datoriile, am vândut tot...spre bucuria soției, am vândut până și canapeaua mea preferată din sufragerie pe care mă uitam la tv (râde). Ne-am pus hainele în mașină și am plecat.

Eu am vrut o rulotă, dar era mult prea scumpă pentru ce oferea și soția s-a opus.

Inițial am vrut să închiriem un apartament la fel cum aveam în București. Am luat un apartament 2 camere în zona Mihai Viteazu, iar apoi ne-am pus pe căutat un loc de muncă.

Eu mi-am găsit ceva tot pe vânzări, dar soția încă mai are până termină contractul și muncește remote...iar apoi o să-și găsească și ea ceva, mai mult că sigur.

Problema a fost Mimsy. Proprietarul apartamentului nu era de acord cu animalele și ne-a rugat să încercam să găsim altceva. Așa am dat de piața imobiliară din Sibiu și de Wolf Imobiliare.

W: Vorbiți-ne un pic de experiența WOLF și de cum ne-ați găsit.

IP: În timp ce căutam apartament de închiriat, am văzut mai multe apartamente de vânzare în Sibiu și apoi am văzut o reclamă la WOLF.

Ne-a plăcut ideea de Calea Cisnădiei, mai mult datorită faptului că nu este chiar atât de aproape de aglomerație urbană, dar este de câteva minute de zona Cisnădiei care ne place foarte mult.

Am dat peste WOLF mai mult din întâmplare și cel mai mult, în afară de locație, ne-a atras faptul că sunt blocuri noi, pe care le poți amenaja cu mult bun gust. Blocuri noi pentru un nou început.

Având banii în bancă, am hotărât să cumpărăm un apartament 2 camere pentru noi și o garsonieră pe care să o putem închiria și să mai facem niște bănuți de pus deoparte. Am mai luat și o mașină, ca să nu depindă soția de mine.

W: Două apartamente dintr-o lovitură, asta este destul de rar.

IP: Probabil de asta avem acest interviu acum (râde).

De ceva timp căutam o investiție care să ne asigure un venit pasiv. Banii se cheltuie destul de ușor și dacă e să intri în ei, descoperi că vreo câteva zeci de mii de euro sunt un nimic, așa că de ce nu ai investi.

W: A fost greu să faceți finisajele?

IP: Apartamentele erau la gri, ceea ce ne-a bucurat enorm de tare. Puteam să ne facem apartamentele după chipul și asemănarea noastră. Ne temeam că nu o să găsim o echipă de constructori care să ne facă partea de finisaje, dar ne-ați oferit o alternativă cu prețuri mai bune decât găsisem noi. Acum, tot ce mai trebuie să facem este amenajarea, dar aici întru deja pe teritoriul soției.

Am avut noroc că soția scrie pentru o publicație ce le are cu ale designului și chiar îi place să caute...are viziune, idei, perspectivă. Eu, dacă am un pat, frigider și internet, cred ca totul e perfect, dar ea se gândește la toate.

Am amenajat deja apartamentul cu două camere și vrem să continuăm și cu garsoniera, iar apoi poate mai luăm unul.

W: Cum de vă doriți să investiți în imobiliare?

IP: Nu e neapărat o investiție în imobiliare, cât o asigurare...o pensie. După cum spuneam, ai mei nu s-au bucurat nici măcar de un an de pensie. Dacă nu se mai schimbă nimic, eu aș ieși undeva la 65 de ani, eventual în baston și cu trei fire de păr (râde).

Vreau să muncesc pentru că-mi place, nu pentru că vreau să supraviețuiesc. Aș prefera să ies la pensie undeva pe la 55 de ani, dar să am totuși un venit cu care să-mi susțin familia, poate să avem și un copil. Asta ține deja de viitor.

W: Care va fi următorul pas de făcut în viitor?

IP: Vom profita cât mai mult de frumusețea Sibiului și a împrejurimilor, că doar de asta am venit aici. Garsonieră va fi gata amenajată în vreo luna și apoi am vrea să o dăm la închiriat, ori în regim hotelier, ori normal.

După ce voi avea mai multă vechime, mă gândesc chiar la un credit imobiliar pentru încă un apartament pe care să-l închiriem. Acum avem experiență, avansul este deja strâns și aș plăti apartamentul în vreo 10 ani cu banii de pe închiriere.

W: Ce vă vedeți făcând la pensie?

IP: O să mă ocup de apartamente, o să mă reapuc de germană și să învăț informatică.

În loc să vând produsele altora, îmi voi vinde propriile produse, propriile camere și apartamente, ceea ce este de vis. Copiii mei vor putea rămâne cu ceva de pe urma mea, așa cum am rămas eu după ai mei, iar asta mă motivează să fac cât mai mult.

Le datorez totul alor mei și soției. Dacă ei nu ar fi fost lângă mine și nu s-ar fi străduit pentru mine, probabil nu aș fi făcut nimic și noi nu am mai fi avut acum discuția asta. Apartamentele astea vor fi pensia noastră, dar și șansa de a cunoaște persoane de cele mai interesante.

În rest, pentru prima dată, pensia sună bine.

Noi probabil ne vom mai întâlni cu familia Popescu. Dacă vreți să-i aveți de vecini, nu ezitați să ne contactați. Programați o vizionare acum!