Nevoia de spațiu este scrisă parcă în genomul uman. Avem nevoie de un spațiu, de un loc al nostru care să ne bucure și în care să ne simțim odihniți. Psihologii avertizează că spațiile mici ne fac mai nervoși și mai ușor iritabili. Nu este un moft, ci o realitate. Înghesuiala cauzează iritabilitate și nefericire, de unde și un număr mai mare de certuri.

Scenariul în care fiecare membru al familiei are propria cameră pare destul de departe pentru mulți români. În cel mai bun caz doi frați împart o cameră, dar cel mai adesea se întâmplă ca o cameră să adăpostească chiar și o familie de trei, patru sau mai multe persoane.

Recorduri, dar negative

Deținem recordul pe Europa la nivelul de proprietate. Aproximativ 95% dintre case sunt ocupate de proprietari, față de 64.3% care este media la nivelul european. Suntem proprietari de case mici...cele mai mici din Europa ca să fim mai preciși. Un alt record este reprezentat de numărul de persoane care locuiesc în aceste proprietăți. Un apartament 2 camere adăpostește de cele mai multe ori 5 sau chiar 6 persoane.

Dacă ar fi să ne luăm după standardul Mării Britanii, de exemplu, asta ar însemna că o locuință de 6 persoane ar trebui să aibă minim 92 mp suprafață locuibilă și cel puțin 3 băi separate, dimensiune la care se încadrează multe case, dar nu și un apartament.

Aglomerația locativă nu este de ieri de azi

În mai toată literatura românească prezentând casa și familia tradițională vedem familii numeroase înghesuite în case mici sau chiar într-o cameră. Majoritatea bunicilor și chiar unii părinți proveniți din familii numeroase, vor spune povești asemănătoare cu patru, uneori chiar și 8 persoane trăind într-o cameră. Această înghesuială limita costurile de construcție, de întreținere sau încălzire.

Recensămintele arată că această situație continuă în cazul multor familii cu venituri mici. Sunt chiar cazuri în care într-un apartament de 3 sau 4 camere stau mai multe generații ale aceleiași familii.

Cele mai multe persoane nu au de ales, având venituri limitate, care micșorează șansele unei eventuale schimbări.  In prezent această aglomerație este o modalitate de reducere a costurilor, modalitate cu efecte negative asupra psihicului uman.

Puțin spațiu, mai multe certuri, mai multă nefericire

Lipsa de intimitate generează nefericire. Orice om are nevoie de un moment cu sine. Este momentul fiecăruia de introspecție și reflecție, de relaxare și calmare. Chiar și în cazul unei familii, fiecare are o personalitate, anumite nevoi și preferințe care generează divergențe.

În timp ce unul vrea să se uite la tv, altul va vrea să citească. Unul vrea să asculte muzică tare, în timp ce altul vrea să doarmă. Toate aceste mici detalii și perturbări în climatul familial ne fac să nu ne mai simțim acasă.

Este un sentiment de sufocare și limitare, care de multe urmărește toți membri familiei. În timp, aceste nemulțumiri se transformă în frustrări, angoase și finalmente în certuri. Familia devine din cămin, închisoare, iar co-locatarii o povară de care fug.

Adesea, pot chiar să degenereze în certuri violente sau chiar exemple de violență fizică. În cazul copiilor, se poate ajunge la vârsta adolescenței la așa-numita “fugă de acasă” sau la o dorință disperată de a schimba propriul peisaj locativ.

Împărțirea casei contează mai mult decât am crede

În cazul spațiilor de mici dimensiuni este foarte importantă împărțirea spațiului. O cameră mai mare, dar cu mai multe persoane îngrămădite, are un efect mai rău față de aceeași cameră corect amenajată astfel încât să ofere intimitate tuturor membrilor familiei.

Este cam același concept ca în cazul locuințelor-vagon din Japonia sau Coreea de Sud...o cameră mică, dar intimă, în care persoana poate sta în singurătate și în liniște.

Țineți minte că această soluție este temporară. Nu va elimina totalmente discuțiile și în mod sigur nu va schimba dimensiunea casei, dar ar mai ajuta un pic. Totuși, din păcate, cele mai multe persoane nu își pot permite astfel de schimbări și sunt forțate să-și continue viața în această nefericire locativă...